Anul Nou este ziua care marchează începerea următorului an calendaristic.
Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie este numit îngropatul Anului sau, mai recent, Revelion.
De Anul Nou, românii fac urări pentru a avea noroc, bani şi a fi sănătoşi în următorul an, mergând din casă în casă, respectând datinile străbune.
Sorcova, Umblatul cu Ursul sau cu Capra și Plugușorul, sunt doar câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri de Anul Nou,
păstrate din moşi-strămoşi în România.
Sorcova
Umblatul cu Sorcova reprezintă bucuria copiilor, care poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată
dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.
Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar ”surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.
Textul Sorcovei este variază ușor în funcție de regiune, iar cea mai cunoscută formă este:
Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi:
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul și la mulți ani!
Umblatul cu Ursul
Este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou.
Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii.
Masca este condusă de un ”Ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul ”puiului de urs”).
În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, și ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului,
izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an.
De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă colindatul și cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belșug, bucurie etc.
Primesc în dar colaci, vin, cârnați și uneori bani.
Umblatul cu Capra
Ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou
Mersul cu capra este una din tradițiile tipice românești, acest lucru se practică de foarte mulți ani.
După părerea mea nu cred că tradițiile și obiceiurile românești vor dispărea prea curând.
Măștile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta:
cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) în Transilvania de sud.
În Muntenia și Oltenia, capra este denumită ”brezaia” (din cauza înfățișării pestrițe a măștii), și obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.
Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie roșie,
peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită, sau se lipește o piele subțire cu păr pe ea.
Plugușorul
Plugușorul este un străvechi obicei agrar care se practică și azi în anumite zone ale ţării, dar mai cu seama în Moldova.
Pluguşorul se recită din casă-n casă în Ajunul Anului nou, seara, sau până în dimineaţa Anului Nou.
Este întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței.
Plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai ușor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor.
La sate, Plugușorul este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.
